Sari la conținut

Hieroglifele egiptene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Hieroglife)
Hieroglifele egiptene

Hieroglife din KV17 (mormântul lui Seti I, secolul al XIII-lea î.Hr.)
TipLogografie folosibilă și ca abjad
Limbi scriseEgipteană
Perioadă de utilizarecirca 3200 î.Hr.-400 d.Hr.
Sisteme-părinte
(protoscriere)
→ Hieroglifele egiptene
Unicode
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.

Hieroglifele egiptene erau sistemul de scriere formal folosit în Egiptul Antic. Hieroglifele combinau elemente logografice, silabice și alfabetice, cu un număr de aproximativ 1.000 de caractere diferite. Hieroglifele cursive au fost folosite pentru scrierea literaturii religioase pe papirus și lemn. Scrierea hieratică și cea demotică de mai târziu derivă din scrierea hieroglifică, așa cum a fost și cea proto-sinaitică care a evoluat ulterior în alfabetul fenician.[1] Printre sistemele de scriere care s-au născut din alfabetul fenician se numără scrierea greacă și cea aramaică. Scrierea hieroglifică egipteană este strămoș pentru majoritatea sistemelor de scriere în uz, cele mai răspândite find alfabetele latin și cel chirilic (prin cel grec), abjadul arab și familia brahmică de scrieri (prin aramaică).

Folosirea scrierii hieroglife a apărut din sistemele de simboluri proto-alfabetizate din Epoca de Bronz timpurie, în jurul secolului al XXXII-lea î.Hr. (Naqada III), cu prima frază descifrăbilă scrisă în limba egipteană datând din A II-a Dinastie (secolul al XXVIII-lea î.Hr.). Hieroglife egiptene s-au dezvoltat într-un sistem de scriere matur, folosit pentru inscripții monumentale în limba clasică din perioada Regatului Mijlociu. În această perioadă, sistemul a folosit aproximativ 900 de semne diferite. Folosirea sistemului ăstuia de scriere a continuat în Regatului Nou și în Perioada Târzie, și până în perioada persană și în cea ptolemeică.

Odată cu închiderea definitivă a templelor păgâne în secolul al V-lea, cunoștințele despre scrierea hieroglifică au fost pierdute. Deși s-au făcut încercări, scrierea a rămas nedescifrată pe tot parcursul Evului Mediu și în perioada modernă timpurie. Descifrarea scrierii hieroglifice a fost realizată în cele din urmă în anii 1820 de Jean-François Champollion, cu ajutorul Pietrei Rosetta.

Cuvântul hieroglifă vine de la adjectivul grecesc ἱερογλυφικός (hieroglyphikos),[2] compunere dintre ἱερός (hierós)[3] și γλύφω (glýphō).[4]

Hieroglifele însăși, încă din perioada ptolemeică, au fost numite τὰ ἱερογλυφικὰ [γράμματα] (tà hieroglyphikà [grámmata]) „literele sacrate gravate”, contrapartida greacă a expresiei egiptene mdw.w-nṯr „cuvintele zeului”.[5] Grecescul ἱερογλυφός însemna „un sculptor de hieroglife”.

Scrierea egipteană pentru hieroglife:

n
t
r
R8mdwtS43Z1
Z1
Z1

sau mai simplu:

R8S43Z1
Z1
Z1

(adesea tradus medew-netjer „Cuvintele Divine”).

Champollion avea ca definiție a sistemului hieroglific, "un sistem complex, o scriere figurativă, simbolică și fonetică, în același timp, într-un același text, aceeași frază, uneori același cuvânt.".

În funcție de context, un același caracter poate avea un sens:

  • figurativ (ideografic), caracterul exprimă ceea ce reprezintă el;
  • simbolic, caracterul exprimă o idee diferită de ceea ce reprezintă el;
  • fonetic, caracterul este utilizat ca și literă într-un cuvânt, fără altă valoare în afara sunetului care îi corespunde în ansamblul de sunete al cuvântului.

Apariția hieroglifelor este considerată a fi către 3500 î.e.n. Inițial exclusiv figurativă, având în jur de 700 de caractere, scrierea hieroglifică s-a îmbogățit în timp, ajungând la nu mai puțin de 5.000 caractere în epoca greco-romană.

Simboluri uniliterale sau monoliterale

[modificare | modificare sursă]
Simboluri monoliterale
Simbol Transliterare tradițională
 Caracter Observații
A
un vultur egiptean 3 numit aleph
i
o trestie numit yodh
ii
o pereche de trestii y dublu yodh
y
râu (nu este sigur)
a
un braț ʾ numit ayin
w
sau
W
un puiut de prepelita w numit waw
b
picior b  
p
preș din trestie p  
f
o viperă cu corn f  
m
o bufniță m  
n
un val n  
r
o gură r  
h
un adăpost din trestie h  
H
funie răsucită h  
x
o placentă x  
X
un animal belly cu coada  
s
un prosop împăturit s  
z
o balama de ușă  
S
un heleșteu š  
q
panta unui deal or q
k
coș cu un mâner k  
g
un suport pentru vase g  
t
pâine t  
T
o frânghie sau tj
d
o mână d  
D
o cobră sau dj j

Simboluri biliterale

[modificare | modificare sursă]
Simboluri biliterale
Aw
Ab
Ax
E9
D54
ib
Z11
nw
in
ir
A48
M40
V15
aA
F16
aq
aD
wA
wa
wp
wn
wr
wD
bA
bH
pA
pr
pH
T9
T10
mA
mi
mw
mn
N36
mr
Ab
mH
ms
mt
G14
md
nb
nm
M22M22
nH
ns
nD
rw
rs
HA
Hw
Hp
N41
Hm
Hn
Hr
W14
HD
xA
xa
D43
xt
XA
Xn
D33
Xr
G39
V16
V17
sA
Aa18
sw
O50
sn
sk
F29
SA
Sw
Sm
Sn
V6
Sd
qs
qd
kA
km
gm
gs
U30
tA
ti
tp
T8
tm
TA
D37
di
DA
Dw
Dr
Dd

Simboluri triliterale

[modificare | modificare sursă]
Simboluri triliterale
M1
iwn
isw
awt
apr
anx
P6
aSA
wAH
wAs
wAD
wab
P4
wHm
wsr
N9
mAa
nbw
nfr
nTr
rwD
HqA
Htp
xpr
xnt
xrp
xrw
xsf
Xnm
Z9
T11
sbA
spr
M44
zmA
snD
xrp
T32
sSm
stp
sDm
Sps
Sma
Sms
O42
grg
DbA

Hieroglifele se pot citi în mai multe moduri

[modificare | modificare sursă]

Sensul de citire a propozițiilor se face de la stânga înspre dreapta. Acest lucru se poate aplica și cuvintelor separate, dar nu este o regulă definită deoarece sunt cazuri în care citirea se face și de la dreapa înspre stânga, la fel ca în majoritatea limbilor. De obicei sensul de citire al cuvintelor se determină in funcție de orientarea reprezentărilor care alcătuiesc cuvântul, astfel: dacă obiectele, animalele, oamenii sau plantele sunt orientate cu fața înspre stânga, citirea se va face de la stânga, iar dacă sunt orientate înspre dreapta citirea se va face de la dreapta. Dispunerea cuvintelor se poate întâlni si pe coloane, citirea făcându-se de sus în jos sau invers în funcție de conținut.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Allen, James P. (). Middle Egyptian: an Introduction to the Language and Culture of Hieroglyphs. Cambridge University Press. ISBN 0-521-77483-7. 
  • Collier, Mark & Bill Manley (). How to read Egyptian hieroglyphs: a step-by-step guide to teach yourself. British Museum Press. ISBN 0-7141-1910-5. 
  • Faulkner, Raymond O. (). Concise Dictionary of Middle Egyptian. The Griffith Institute. ISBN 0-900416-32-7. 
  • Gardiner, Sir Alan H. (). Egyptian Grammar. The Griffith Institute. ISBN 0-900416-35-1. 
  • Kamrin, Janice (). Ancient Egyptian Hieroglyphs; A Practical Guide. Harry N. Abrams, Inc. ISBN 0-8109-4961-X. 



  1. ^ Michael C. Howard (2012). Transnationalism in Ancient and Medieval Societies. P. 23.
  2. ^ ἱερογλυφικός, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek–English Lexicon, on Perseus Digital Library
  3. ^ ἱερός, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek–English Lexicon, on Perseus Digital Library
  4. ^ γλύφω, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek–English Lexicon, on Perseus Digital Library
  5. ^ Antonio Loprieno, Ancient Egyptian: A Linguistic Introduction (Cambridge: Cambridge UP, 1995), p. 11.